Provocări socio-economice ecologice în economia României

 

ECOLOGICAL SOCIO-ECONOMIC CHALLENGES IN THE ROMANIAN ECONOMY

 

Ioan Petru SCUTELNICU1, Simona CEUȚĂ2

 

2 Institutul Geologic al României Bucharest, PhD. St., UP, Romania, pink73@yahoo.com,

3University of Petrosani, Romania; simona_ceuta@yahoo.com

Rezumat

În articol se consideră că pentru România durabilitatea trebuie să însemne o capacitate de autoreglare internă a proceselor sociale și economice, care asigură, pe de o parte, funcționarea fără probleme a proceselor de mediu, pe de altă parte, ajută la păstrarea valorilor umane. În lucrare se sistematizează un număr de observații esențiele, contributive la formularea soluțiilor socio-economice ecologice în economia. Este tratată problema identificării și sistematizării vulnerabilităților și riscurilor care are la bază cunoașterea și percepția realităților din România acestui timp (2019-2022), despre eco-circularitatea deșeurilor, urgențe, noi priorități, ajustări, modificări, completări și armonizări ale cadrului legislativ în domeniul deșeurilor, prin consultare a unor oameni cu experiență, prestigiu și notorietate, a mediului academic și a cercetătorilor științifici, a unor elaboratori de strategii și tactici de dezvoltare națională și europeană. În articol se prezintă un model de simulare managerială pentru soluțiile socio-economice ecologice în economia României.

 

Cuvinte cheie: sustenabilitate, ecologie, soluții socio-economice, model de simulare managerială 

 

 

 

Summary

In the article, it is considered that for Romania, sustainability must mean an internal self-regulation capacity of social and economic processes, which ensures, on the one hand, the smooth functioning of environmental processes, on the other hand, helps to preserve human values. The paper systematizes a number of essential observations, contributing to the formulation of ecological socio-economic solutions in the economy. The problem of identifying and systematizing vulnerabilities and risks is treated, which is based on the knowledge and perception of the realities in Romania at this time (2019-2022), about the eco-circularity of waste, emergencies, new priorities, adjustments, modifications, additions and harmonization of the legislative framework in the field waste, by consulting people with experience, prestige and notoriety, the academic environment and scientific researchers, developers of strategies and tactics for national and European development. The article presents a managerial simulation model for ecological socio-economic solutions in the Romanian economy.

 

Keywords: sustainability, ecology, socio-economic solutions, managerial simulation model

 

 

Introducere

 

Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare a ONU a definit conceptul de dezvoltare durabilă în raportul „Viitorul nostru comun” din anul 1987 astfel: „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. [5]

Utilizatorii conceptului de dezvoltare din România înțeleg, de fapt, prin „dezvoltare” o îmbunătățire a calității vieții.

Dezvoltarea durabilă, însă, înseamnă un sistem de relații /cultură între mediul social și natural al omului, și în interiorul acestuia, – care asigură utilizarea resurselor mediului nostru la nivelul regenerării sistemului.

În cazul României, durabilitatea trebuie să însemne o capacitate de autoreglare internă a proceselor sociale și economice, care asigură, pe de o parte, funcționarea fără probleme a proceselor de mediu, pe de altă parte, ajută la păstrarea valorilor umane. [3]

Ca un aspect negativ, noi constatăm că în România anului 2019/2022, frecvent, procesele sociale și economice pot înregistra direcție durabilă numai cu intervenții ulterioare.

Pe cale de consecință, întâlnim conflictul de bază privind dezvoltarea durabilă, conform căruia paradigma evoluției sistemului economiei actuale/ autohtone de piață este adesea în contradicție cu principiile de bază ale dezvoltării durabile.

 

  1. Dezvoltarea durabilă în România, – 2022 și în continuare

 

Identificarea și sistematizarea vulnerabilităților și riscurilor are la bază cunoașterea și percepția realităților din România acestui timp (2022„), despre eco-circularitatea deșeurilor, urgențe, noi priorități, ajustări, modificări, completări și armonizări ale cadrului legislativ în domeniul deșeurilor, prin larga consultare a unor oameni cu experiență, prestigiu și notorietate, a mediului academic și a cercetătorilor științifici, a unor elaboratori de strategii și tactici de dezvoltare națională și europeană. [7]

În acest cadru, se recunoaște că se manifestă vulnerabilități și riscuri cu grad semnificativ de deranjament strategic, operațional, economic și social în România privind deșeurile și salubrizarea.

Obiectivele comunitare de mediu sunt greu de atins deoarece în România și, în mod deosebit, în București se înregistrează cantități enorme de deșeuri care nu sunt gestionate conform cerințelor europene. [8], [4]

În esență, tabloul general al vulnerabilităților și riscurilor arată existența unor amenințări asupra societății românești privind sănătatea oamenilor, predispoziția la risipă materială, epuizarea resurselor, apariția de epidemii și zone infestate, erodarea securității naționale.

Pe nedrept, urmare a indeciziilor, lipsei de discernământ politic, economic și industrial, națiunea română rămâne sortită viețuirii într-un mediu înconjurător neprielnic, nesustenabil, depărtând țara de familia țărilor europene curate și dezvoltate.

Semnalăm că dacă se va menține doar starea de așteptare, neangajament și lipsa de proiecte vizibile și acțiune în economia circulară și în viața socială, pericolul erodării economice generale a României este extrem de mare.

Acest situație inadecvată a sectorului național de management al deșeurilor poate fi schimbată prin intermediul politicilor publice coerente și al investițiilor sustenabile publice și private, prin crearea de oportunități pentru mediul de afaceri cu deșeuri și pentru piața muncii.

 

  1. Metoda de cercetare

 

În baza cercetărilor efectuate în domeniu pentru lucrarea de față, în principal, se sistematizează un număr de observații esențiele, considerate contributive la formularea soluțiilor socio-economice ecologice în economia României, redate succint în continuare.

  1. În România, în București, în unele județe și la nivel de Regiuni de Dezvoltare, în Unitățile Administrativ Teritoriale (UAT-uri) se constată disfuncția gravă între decizia obligatorie de colectare separată (care este vorbită, cerută cu insistență de autorități) și lipsa Sistemelor de Management Integrat al Deșeurilor (SMID-uri)/ Centrelor de Management Integrat al Deșeurilor (CMID), a capacităților de preluare-prelucrare, insuficiența instalațiilor, lipsa depozitelor conforme și la capacitățile necesare în timp..

Se înregistrează inconsecvență, incoerență, incapacitate de a avea viziune, predicție, prognoză și planificare logică a priorităților din partea autorităților centrale și județene, guvernamentale/ ministeriale cu privire la SMID-uri și CMID-uri, dezinteres pentru investiții în domeniu, ceea ce reprezință amenințare strategică națională.

  1. Aranjamentele instituţionale în domeniu, în România, suferă din pricina lacunelor şi a lipsei de consecvenţă. Strategiile naționale de management al deşeurilor nu asigură întotdeauna coerența la nivelele de guvern. Uneori, rolurile sunt neclare între regiuni sau județe, iar responsabilitățile Ministerului Mediului se suprapun cu cele ale altor ministere. Adesea, prioritățile diferă, iar lipsa de coerență între diferite nivele de guvern duce la absența unor linii directoare clare ale politicii din sector pentru primă Responsabilii legali nu susțin întotdeauna entitățile inter-municipale puternice, funcționale necesare realizării unei eficiențe optime din punctul de vedere al eficienței costurilor în cadrul unor sisteme integrate de dimensiuni mai mari.
  2. Cu toate că în anul 2014, Curtea Constituțională a României a dat o decizie potrivit căreia Consiliile locale nu pot fi acționari la companii, unele Primării susțin că decizia Curții Constitutionale „nu este aplicabilă”, iar cu privire la constituționalitatea și legalitatea înfințării de societăți comerciale ale municipalităților/ localităților, în actele constitutive acționar este trecut „Municipiul/ Orașul prin Consilliu”. În calitatea lor de autorități deliberative ale administrațiilor publice locale, consiliile locale /general nu au personalitate juridică și, prin urmare, nu pot avea patrimoniu propriu, astfel încât nu pot exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice. Înființarea unor astfel de societăți nu face referire la studii de fezabilitate, nu cuprind calcule sau studii de impact și nici ceea ce înseamnă cheltuieli din bugetele Primă
  3. În mod paradoxal, în România încep proiectele prin programele POS Mediu de organizare a depozitării deșeurilor în gropi, în situația în care UE își schimbă traiectoria către colectarea separată, respectiv valorificare prin instalații de tratare bio-mecanică și termică în regim industrial-economic circular.
  4. România are condiționalități la nivelul UE, respectiv de valorificare a 75% din deșeurile municipale, 80% din deșeurile de ambalaje, cu două etape intermediare: 60% – în 2020, 70% – în 2025. Țintele și rezultatele naționale par a fi compromise față de atingerea acestor obiective în 2023. Este irealizabilă ținta de reciclare de 50% până în anul 2020, în condițiile în care, în prezent, aceasta se face doar pentru 5% din totalul deș [8]
  5. În România, astăzi, există capacitate de depozitare de încă cel mult 14 milioane de tone deș La nivelul de producere de deșeuri, de 6-7 milioane de tone/an, în mai puțin de trei ani (2020-2024), nu mai există loc de depozitare. Deschiderea de alte depozite, practic, este irealizabilă.
  6. Capacitatea instituțională, atât a autorităților de mediu cât și a autorităților locale și asociațiilor de dezvoltare intercomunitară din domeniul deșeurilor, este scăzută, fiind afectate parcursul derulării procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, relaționările în timp real în situații de afectări severe ale mediului, asigurarea fluxurilor financiare, menținerea echilibrului contractual etc.
  7. Obstacolele principale în derularea proiectelor din domeniul deșeurilor sunt:

1) capacitate administativă scăzută,

2) complicațiile date de procesul de achiziții publice (se impune simplificarea procedurilor),

3) obținerea dificilă a avizelor și autorizațiilor,

4) falimentul unor firme executante în infrastructurile proiectelor.

  1. Concentrarea pe investiţii, chiar minimă, așa cum este în România, a eclipsat necesităţile de recuperare a costurilor. Menținerea operațiunilor cu deşeuri solide conform normelor UE este costisitoare, chiar şi în cazul unor norme puse în aplicare cu mai puțină stricteț Totalul costurilor aferente managementului deşeurilor solide din țările occidentale din UE depăşeşte de regulă 100 Euro/ tonă. În ciuda acestui fapt, România nu are un plan de abordare a problemei extrem de critice legate de recuperarea costurilor. Cea mai mare parte a tarifelor locale sunt insuficiente, chiar şi pentru acoperirea costurilor recurente. Concentrarea resurselor din finanțările nerambursabile pe investițiile „grele” reprezintă un stimulent pentru maximizarea dimensiunilor investițiilor şi pentru influxul de finanțări nerambursabile în economia locală, însă reprezintă şi un exemplu de utilizare sub-optimă a resurselor. Un exemplu este numărul de locuitori pe groapă de deşeuri; unele sisteme regionale deservesc un număr mai mic de 100.000 de persoane— mult mai mic decât ceea ce este în general considerat minimul economic. Alegerea unui număr mai mare de gropi de deşeuri simplifică negocierile dificile între municipalități cu privire la amplasarea gropilor, însă creşte în mod inutil cheltuielile de exploatare viitoare. [6]
  2. Într-un Diagnostic Sistematic de Ţară (DST) (noiembrie 2017) se evidențiază următoarele:
  • România înregistrează la nivelul UE:
  1. a) al doilea cel mai scăzut nivel al productivității resurselor,
  2. b) cel mai scăzut nivel al densității deșeurilor și
  3. c) al doilea cel mai scăzut nivel al ratei de reciclare a deșeurilor;
  • Întârzierile și deficiențele instituționale legate de revizuirea Programului național pentru prevenirea producerii deșeurilor, adaptarea măsurilor naționale pentru gestionarea deșeurilor și prevenirea generării acestora, au dus la întreprinderea unor acțiuni repetate din partea instituțiilor UE (infringement).
  • Calitatea instituțiilor din România este sub nivelul standardelor europene. România prezintă decalaje cu privire la unele elemente ale guvernanței, (eficacitatea guvernării, participării și responsabilizării; ineficiențele din administrația publică afectează capacitatea de furnizare a serviciilor publice, grad ridicat de birocrație, cadru digital inadecvat, acces limitat pentru populația săracă, resurse limitate și nivel scăzut al cheltuielilor publice).
  • Gestionarea investițiilor publice, inclusiv a SMID-urilor/ CMID-urilor, este afectată negativ de constrângerile de capacitate, ceea ce duce la întârzieri în pregătirea și derularea proiectelor.
  1. Relaţia autoritate naţională-autoritate locală cu privire la mediul înconjurător/ deșeuri nu urmează un model convenţional, cu implementarea reală a controlului poluării, inclusiv stabilirea de standarde locale şi planuri de control regional al poluării, care să fie încredinţate autorităţilor locale. Acesta este un element esenţial al politicii generale, deoarece autorităţile locale se află “în prima linie” când este vorba de incidente specifice mediului.
  2. Procesarea extrem de întârziată a definitivării Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) (ianuarie 2018) a generat imaginea aplicării procedurilor de infringement, cu amenințări de amenzi de sute de mii de euro, dar și pierderea fondurilor europene. Sunt aproximativ 3 miliarde de Euro care sunt deocamdată suspendate în Programul Operațional de Infrastructură [8]
  3. Sistemul de repartizare a fondurilor de la UE către autoritățile publice locale prin Asociații de Dezvoltare Intrercomunitară (ADI), având ca obiect gestiunea deșeurilor, generează complicaţii, întârzieri în implementare (2-4 ani), lipsă de rigoare, incapacitate administrativă, organizatorică și tehnică de a susține și conduce proiecte de asemenea anvergură. De altfel, persistă eroarea prin care ADI sunt considerate entități de drept privat și utilitate publică (prin derogare prin OGR nr. 26/2000) în loc să fie considerate de drept public și, implicit, conceptual și practic devin de utilitate publică.
  4. Se manifestă nesustenbilitatea economică și financiară a contractelor, discrepanță între realitate și concepția / scenariile și soluțiile elaborate de consultanți și însușite amalgamat de Autoritățile centrale de specialitate și cele ale administrației publice locale.
  5. În mod oficial, factorii de înaltă răspundere în domeniul fondurilor europene din România, sunt în egală măsură responsabili pentru eșecul și vulnerabilitățile în implementarea Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor municipale în România, deoarece promovează concepțiile și activitățile unor consultanţi / experţi străini și / sau români care, dincolo de importantele resurse financiare pe care le-au consumat /risipit, au consacrat / impus soluţii care nu au legătură cu realitatea de mediu din Româ
  6. În România, predictibilitatea legislației în domeniul gestiunii deșeurilor este scăzută, multe dintre normele existente, mai ales cele de natură tehnică, sunt amendate și completate în intervale scurte de timp. Atât noile reglementări cât și modificarea celor deja existente produc efecte economice și sociale frecvent nedorite.

 

  • Model de simulare managerială pentru soluții socio-economice ecologice în economia României

 

Elementele definitorii ale unui model de simulare se referă la: 1) variabilele numerice sau logice; 2) relaţiile care asigură legăturile între variabile; 3) parametrii exogeni; 4) parametrii endogeni; 5) parametrii independenţi; 6) reacţii (feed-back-uri); 7) principiul sau regulile de luare a deciziilor. [2]

Orice model de simulare odată elaborat şi pregătit de operaţionalizare se supune verificării.

Modelul, în totalitatea sa trebuie să ofere rezultate cel puţin satisfăcătoare, din perspectivă cantitativă şi calitativă pentru organizare şi conducere.

Verificarea se realizează în regim sub-sistemic (în etape, pe module distincte din ansamblul modelului).

Etapizarea verificării presupune existenţa criteriilor de oprire a algoritmului ce acoperă căutarea nivelurilor de fineţe şi precizie a simulării.

Rezultatele modelării simulatorii se compară cu realitatea managerială, pentru conformitate.

Funcţia scalară de eroare se supune minimizării.

Înainte de începerea simulării se înfăptuieşte validarea încrederii în datele de intrare (inputs).

Activităţile manageriale se caracterizează prin ciclicitate şi neliniaritate.

 

Pe baza simulărilor se pot genera scenarii de funcţionare şi de evoluţie a rezultatelor în domeniul organizării şi conducerii în vederea obținerii de soluții socio-economice ecologice în economia României.

 

  1. Concluzii
  • În economia curentă a României (2022) se întâlnește conflictul de bază privind dezvoltarea durabilă, conform căruia paradigma evoluției sistemului economiei actuale/ autohtone de piață este adesea în contradicție cu principiile de bază ale dezvoltării durabile.
  • Se înregistrează inconsecvență, incoerență, incapacitate de a avea viziune, predicție, prognoză și planificare logică a priorităților din partea autorităților centrale și județene, guvernamentale/ ministeriale cu privire la economia circulară locală.
  • România înregistrează la nivelul UE: a) al doilea cel mai scăzut nivel al productivității resurselor, b) cel mai scăzut nivel al densității deșeurilor și c) al doilea cel mai scăzut nivel al ratei de reciclare a deș Predictibilitatea legislației în domeniul gestiunii deșeurilor este scăzută, multe dintre normele existente, mai ales cele de natură tehnică, sunt amendate și completate în intervale scurte de timp.
  • Se propune un model de simulare care se referă la: variabilele numerice sau logice; relaţiile care asigură legăturile între variabile; parametrii exogeni; parametrii endogeni; parametrii independenţi; reacţii (feed-back-uri); principiul sau regulile de luare a deciziilor, astfel încât pentru soluțiile socio-economice ecologice în economia României să se poată stabili relaţii între utilitate şi validitate pentru dezvoltarea durabilă.
  1. Gâf-Deac I.I., – Model de creştere a suprafeţei clusteriene de performanta in termeni competitivi comparabili in economia României-Lucrările Ştiinţifice International Interdisciplinary Scientific Symposium Universitaria Simpro 2005, Integrare în aria europeană a cercetării, Vol. Ştiinţe Economice, Universitas, Petroşani, 2005, pp. 63-65, (ISBN 973-8260-91-4)
  2. Gâf-Deac I.I., – The legal and economic systems resources in the new economy – Ed. Infomin Deva, 2007, p149, 149-151
  3. Hackett, C.S., – Environmental and Economics Resources, – Humboldt State University, 2003
  4. Tietenberg, T., – Environmental and Natural Resource Economics, -Addison-Wesley Longman, USA, 2000
  5. * * *, – Maastricht Recommendations on Promoting Effective Public Participation in Decision-making in Environmental Matters, Maastricht, the Netherlands, 30 June and 1 July 2014, ECE/MP.PP/ 2014/2/Add. 2
  6. * * *, – National Institute of Statistics,- Material flows and economic development in Romania, Bucharest, available at: http://hymerion.ro/, last one site access: 12 February 2019
  7. * * *, – National Strategy for Sustainable Development of Romania Horizons 2013-2020-2030, The Government of Romania, Ministry of Environment and Sustainable Development, United Nations Development Programme, The National Centre for Sustainable Development, Bucharest, 2008, pp.13-16
  8. * * *, – Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, HG no. 942/20.12.2017, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 bis

 

This site is registered on wpml.org as a development site.