Corporate management

GESTIUNEA CORPORATIVĂ ÎN NOUA ECONOMIE A ROMÂNIEI/

Corporate management in the new economy of Romania

[Sursa: Fundaţia pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoaştere Bucureşti, Adaptare pentru Domeniul ENERGIE /M. Gâf-Deac, International Conference Knowledge Economy – Challenges of the 21st Century -, Perspectives on 2020. EUROPE, WHERE TO? Piteşti, 6-7 November 2014, Constantin Brancoveanu University/ Secţiunea: Politici financiare, contabile şi guvernanţă corporativă]

• Noţiunea de gestiune corporativă

În ultimii ani s-a pus tot mai mult problema identificării unor concepte, metode, tehnici, soluţii, variante alternative, scenarii etc., pentru a combate comportamentul necorespunzător, nelegal al managerilor şi firmelor, nu neaparat pe calea „pedepsirii”, ci prin procedee noi de organizare şi conducere mai controlată şi orientată a entităţilor productiv-economice şi sociale, respectând libertatea politică şi economică.

Conceptele de bază privind gestiunarea corporativă în contemporaneitate se axează pe abordarea aspectelor teoretico-metodologice generalizate, iar particularităţile în România şi zona geografică din vecinătatea ţării privind organizarea gestiunii corporative sunt reţinute ca elemente contributive la acest proces managerial de înaltă rezoluţie.

Momentul apariţiei spre aplicare a gestiunii corporative în lumea modernă este la începutul anilor 1990.

Noţiunea de gestiune corporativă este relativ nouă în management, iar în literatură se întâlnesc sensuri ce arată procesele prin care întreprinderile şi organizaţiile sunt direcţionate şi controlate pe baze corecte, transparente, fără conflicte de interese şi fără corupţie.

• Delimitări conceptuale pentru gestiunea corporativă

Se întâlnesc, succint, diferite definiţii pentru gestiunea corporativă, iar în final, prin adunarea interpretărilor, particularităţilor şi înţelesurilor acestei expresii se reţine definiţia cea mai expresivă, şi anume că gestiunea corporativă reprezintă sistemul prin care firmele sunt controlate şi direcţionate.

Aşadar, gestiunea corporativă reprezintă un domeniu de management în economie, inclusiv pentru domeniul Energie, care, în principal, abordează problemele de separare a proprietăţii în cadrul firmei şi prevede desfăşurarea independentă a controlului corect de funcţionare a întreprinderii.

Gestiunea corporativă asigură mecanismele prin care acţionarii îşi exercită controlul asupra celor din interiorul firmei miniere/ de producere a energiei (angajaţi şi mai ales manageri) şi asupra celor din exterior (investitori strategici, intermediari financiari), pentru ca interesele lor (ale acţionarilor) să fie apărate şi duse la bun sfârşit.

 Pentru a fi înţeleasă şi aplicată, gestiunea corporativă, din punct de vedere teoretico-metodologic, în plan geografic regional european, se are în vedere explicarea conţinutului conflictelor de interese care implică membrii unei organizaţii precum proprietarii, managerii, angajaţii sau consumatorii, care “înstrăinează” material şi financiar părţi şi active din întreprinderile în cauză.

Pe de altă parte, gestiunea corporativă este considerată în firma de producere a energiei un sistem intern de politici, procese şi oameni angajaţi, care satisface nevoile acţionarilor prin supravegherea îndeaproape a activităţilor de management.

Acţionarii din diferite firme miniere din România au, frecvent, atitudine pasivă faţă de evoluţia şi treburile firmei şi astfel dau ocazie administratorilor să practice corupţia.

Se apreciază că dacă managerii nu sunt controlaţi, aceştia iau frecvent decizii hazardate, subiective, eronate.

Administratorii firmelor au, uneori, statut juridic neclar şi astfel au o anume libertate de a adopta reglementări negative în firmă, în interesul lor şi a celor apropiaţi.

Unele opinii în mediul economic din România și din UE se referă la faptul că întreprinderea modernă trebuie înţeleasă ca o reţea sau un cluster de contracte, situată în structuri  economice şi sociale globale, din ce în ce mai competitive.

Gestiunea corporativă devine, astfel, importantă la refacerea sistemului pieţelor naţionale de capital și resurse, inclusiv energetice.

Considerăm că este important să nu se manifeste confuzii între următoarele noţiuni: 1) corporatism, 2) corporaţie şi/sau 3) gestiune corporativă. Astfel, se reţine că, în fapt:

• Corporatísmul este o doctrină social-politică şi economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitoreşti cu corporaţii, organizaţii profesionale din care să facă parte atât muncitorii cât şi patronii, precum şi înlocuirea parlamentului cu o reprezentanţă naţională a corporaţiilor.
• Corporaţia, în mod obişnuit, înseamnă forma optimă de organizare în proporţii mari a producţiei de mărfuri industriale şi servicii.
• Gestiunea corporativă, aşa cum se prevede în teoria şi practica internaţională, este “sistemul de management prin care întreprinderile sunt controlate şi direcţionate, în interesul acţionarilor, a părtilor interesate, în spiritual eticii, echităţii şi transparenţei informaţiilor oferite publicului în mediul economic performant”.

       Se apreciază că gestiunea corporativă în mod clar nu înseamnă etatism sau intervenţie statală în procesele şi afacerile economice, ci introducerea unui management nou, care determină firmele şi organizaţiile miniere/ energetice să accepte un anume comportament legal, transparent, etic în folosul acţionarilor şi al oamenilor din colectivităţile sociale în care se află şi funcţionează întreprinderile.

Sintetic, din analiza efectuată în privinţa gestiunii corporative şi a particularităţilor sale regionale în România, se desprind concluzii, constatări, observaţii şi contribuţii ştiinţifice noi în domeniu, din care, în principal, se recomandă controlul şi orientarea referitoare la: 1) structurile de control în firme, 2) organizarea şi conducerea modernă, 3) modul cum sunt trataţi furnizorii, 4) cum sunt trataţi consumatorii şi clienţii, 5) ce importanţă au părţile interesate (stakeholders) şi 6) cum sunt trataţi angajaţii salariaţi.

Structurile şi elementele de mai sus regăsite, de exemplu, în cazul proiectelor de explorare-exploatare offshore a hidrocarburilor din zona Mării Negre (2021), trebuie să fie în acord cu forme manageriale de comportament precum: 1) impun respectarea responsabilităţii financiare, 2) acţiunile lor trebuie să fie caracterizate de etică, 3) trebuie să se manifeste încrederea crescută a angajaţilor şi acţionarilor în felul de funcţionare a întreprinderii, 4) trebuie respectate interesele investitorilor, 5) este necesar să se urmărească atingerea intereselor de ansamblu ale firmei şi 6) trebuie asigurată transparenţa datelor, informaţiilor date publicităţii şi celor interesaţi din întreprindere.

Din sistematizarea observaţiilor în domeniu, reiese că în România în perioada 2011-2013/ 2021, în fapt, nu se întâlnesc suficiente programe şi politici pentru coordonarea efectivă, mai clară şi eficientă a internaţionalizării şi regionalizării firmelor româneşti, spre a practica mai semnificativ gestiunea corporativă în relaţiile de producţie şi prin contracte comerciale cu firme performante.

Gestiunea corporativă în firmele din România, ca particularitate distinctă, semnifică un anume tip de „birocraţie nouă”, însă pe fond reprezintă o evoluţie pozitivă, folositoare pentru controlul şi orientarea întreprinderilor româneşti spre performanţă.

Aşadar, gestiunea corporativă reprezintă un subiect major pentru conducătorii guvernamentali, cât şi pentru managerii de întreprinderi puternic structurate, așa cum sunt cele din domeniul energiei, îndeosebi pentru cei din firmele mijlocii şi mari, dar şi pentru investitori.

Particularităţile gestiunii corporative în România şi pe plan regional european se referă la cadrul legislativ pentru gestiunea corporativă din România ca ţară membră a UE, fiind formalizată organizarea gestiunii corporative şi particularităţile organizării acesteia în mediul economic din România.

Se ajunge la concluzia că, practic, viitorul legislaţiei europene privind societăţile comerciale trebuie să corespundă nevoilor mediului economic tot mai global în care se regăseşte şi România cu întreprinderile sale.

Ca atare, apreciem că trebuie să fie elaborate şi adoptate un număr de norme comune tuturor ţărilor europene din regiunea geografică în care se află România, care să ofere protecţia acţionarilor şi părţilor interesate din întreprinderi pe întreg teritoriul UE.

În acest fel se garantează siguranţa, corectitudinea juridică şi fezabilitatea funcţionării firmelor, inclusiv a celor din România, bazată pe gestiune corporativă.

Procedând la analiza exemplificativă a modului de asigurare şi protejare a drepturilor acţionarilor în firmele din România, se constată că acestea se regăsesc, în principal, în posibilitatea de a participa şi vota în Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), direct sau prin reprezentant.

În fond, prin legile existente, gestiunea corporativă în firmele din România asigură orientarea strategică a întreprinderii, monitorizarea efectivă a conducerii exercitate de Consiliul de Administraţie şi măsoară responsabilitatea administratorilor faţă de întreprindere şi acţionarii acesteia.

Pe această linie se înscrie şi constatarea că în cazul acceptării funcţionării firmei bazată pe gestiunea corporativă este important să se asigure, în mod continuu, calitate în auditurile legale prevăzute de legislaţia comunitară europeană, întrucât auditurile realizate respectând doar legile româneşti sunt mai simple şi nu descoperă mai serios problemele dificile ale firmei.

Însă, auditurile legale trebuie să fie desfăşurate pe baza Standardelor Internaţionale de Audit.

Calitatea declaraţiilor privind gestiunea corporativă, diversitatea membrilor Consiliului de Administraţie, implicarea acţionarilor în decizii, toate acestea pot fi îmbunătăţite continuu în cadrul firmelor din România.

Funcţionarea Consiliului de Administraţie prin componenţa mixtă a acestuia, încurajarea diversităţii de gen (femei şi bărbaţi), a competenţelor extinse, timpul mai mare de conducere consumat de administratori, gestionarea riscurilor şi salarizarea corectă, echitabilă a administratorilor, încurajarea de a fi interesaţi de obţinerea de rezultate de durată, sunt elemente pozitive pe agenda de gestiune corporativă a firmelor, care trebuie promovate mai accentuat în mediul economic din România.

În egală măsură, în România, în mediul economic şi social trebuie recunoscută trecerea de la standardele contabile locale la aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

Desigur, nu poate sã existe un model unic de gestiune corporativă în cadrul tuturor firmelor, deoarece fiecare ţarã, inclusiv Romania, şi organizaţiile au particularitãţi.

Totuşi, principiile de gestiune corporativã emise de OECD pot fi folosite drept piloni pentru orice model de gestiune corporativă din orice ţară, inclusiv România.

Considerăm că identificarea particularităţilor gestiunii corporative în mediul economic şi de afaceri, în România şi în planul geografic din vecinătatea regională, necesită cercetarea de tip “model” a domeniului.

Faţă de concepţia controlului corporativ se emite teza că echipa de management din întreprindere trebuie monitorizată de către acţionari prin intermediul mecanismului de gestiune corporativă.

În fapt, este necesară înţelegerea mai bună, mai clară, mai precisă între acţionari şi managerii întreprinderii în privinţa acceptării introducerii gestiunii corporative.

Recomandarea practică este de a se menţine, cât mai accentuat posibil, distanţă între proprietari şi operaţiunea de control în firmă (tipurile de bună gestiune corporativă recomandate pentru întreprinderile din România).