Tratarea industrială a deșeurilor

În UE sunt tratate anual aproximativ 2,3-2,5 miliarde tone de deșeuri (inclusiv tratarea deșeurilor importate în UE).

Aproape jumătate (47%) din deșeurile tratate sunt supuse altor operațiuni de eliminare decât incinerare.

Alte 36,2 % din deșeurile tratate sunt supuse unor operațiuni de valorificare, altele decât valorificarea energetică și operațiunile de rambleiaj.

Unele state membre au avut rate de reciclare foarte ridicate (Italia și Belgia), în timp ce altele au promovat folosirea gropilor de gunoi (România, Bulgaria).

Obiectivul pe termen lung este transformarea Europei într-o societate care reciclează, cu evitarea deșeurilor și folosirea celor inevitabile drept resursă, ori de câte ori acest lucru este posibil.

O gestionare adecvată a deșeurilor reprezintă un element cheie în asigurarea eficienței resurselor și o creștere durabilă a economiilor din Europa (potrivit Strategiei Europa 2020).

În consecință, Directiva-cadru revizuită privind deșeurile introduce o ierarhie pe cinci niveluri a deșeurilor, în cadrul căreia prevenirea este cea mai bună opțiune, urmată de reutilizare, de reciclare și de alte forme de valorificare prin industrializare, eliminarea, de exemplu în depozite de deșeuri, fiind considerată drept ultima soluție.

Diverse companii cu profil industrial își unesc activitatea în parcuri integrate de reciclare a deșeurilor din România.

De aceea, se observă că este utilă abordarea integrată a tot ceea ce înseamnă colectare și tratare a unor categorii de deșeuri, reconsiderând serviciul de colectare ca fiind fază implicită din lanțul tehnologic industrial în domeniu.

În acest fel, trebuie să se închidă cercul reciclării prin sisteme industrializate de colectare, tratare, reciclare, ceea ce înseamnă de fapt industrializare pentru economisirea resurselor naturale de materii prime și energie.

De exemplu, tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice, tratarea și reciclarea pentru baterii și acumulatori portabili, a bateriilor alcaline și carbon-zinc, a echipamentelor de iluminat uzate prin distilare destinată recuperării mercurului provenit din pudra fluorescentă colectată din lămpile fluorescente și lămpile cu vapori de mercur și din lămpile cu descărcare de intensitate înaltă, etc., reprezintă aliniamente pur industriale în economia deșeurilor din România.

Transferul Responsabilității și Economia Circulară în România

Organismele de Transfer al Responsabilității (OTR) sunt cele care se ocupă (sau ar trebui să se ocupe) efectiv cu reciclarea.

În evidențele Ministerului Mediului există în prezent 9 OTR-uri autorizate.

An de an, OTR-urile sunt auditate de AFM, iar din rapoartele oficiale reiese că toate aceste organisme își respectau obligațiile.

Potrivit legislației, OTR-urile sunt obligate să transmită fiecărui client rapoarte lunare în care să anunțe cantitățile de ambalaje reciclate de la producător, ceea ce arată efectivitatea industrializării în domeniu.

Există însă situații în care producătorii au fost anunțați prin declarație rectificativă că deșeurile preluate au fost reciclate în proporție de 0%.

Economia Circulară în România ocazionează nevoia elaborării actualizate a unei strategii cu un Plan de acțiune bazat pe o Foaie de parcurs spre a atinge țintele de mediu cu ajutorul industriei de deșeuri.

Pe bună dreptate, oficializarea industrializării economiei deșeurilor este contributivă la:

  • Completarea pragmatică, realistă a Strategiei Națională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) a României – orizonturile 2022-2030;
  • Concretizarea pentru România a conținutului pachetului Comisiei Europene privind economia circular;
  • Industrializarea domeniului deșeurilor este un pas al României spre trecere la economia circular;
  • Prin trecerea la o economie circulară bazată pe industrializarea domeniului deșeurilor se va obține reducerea costurilor și crearea de locuri de muncă;
  • Pentru a spori implementarea măsurilor economiei circulare în România prin măsurile adoptate Parlamentul și Guvernul trebuie să mizeze pe industrializare, care poate transforma deșeul într-o resursă, întorcându-se astfel în circuitul economic;
  • Piața reciclării are o mare valoare și, pe această bază se încurajează industria verde;
  • Prin industrializarea deșeurilor localitățile din România se adaptează cerințelor de mediu europene și mondiale;
  • Companiile industriale se implică în protecția mediului. Ele pot face ca în România să se promoveze transformarea deșeurilor în resurse (materii prime secundare) pentru industrie.

[Sursă: Centrul de cunoaștere FDBC]

This site is registered on wpml.org as a development site.